Tacerea

Chiar si un prost ar trece de intelept daca ar tacea,

si de priceput daca si-ar tinea gura.

Proverbe 17,28

Un avocat obisnuia sa mearga des la vanatoare. Peste noapte ramanea la un han, in apropierea padurii. Odata, pe cand se afla la micul dejun cu amicii sai, hangiul l-a intrebat:
- Domnule avocat, cum este de fapt? Daca vita cuiva pagubeste, stapanul este obligat sa plateasca despagubirile ce se cuvin, nu?
- Binenteles, a aprobat juristul.
- Da? Atunci sunteti bun de plata cu doua lire. Cainele dumneavoastra a patruns in bucatarie si mi-a mancat o pulpa afumata.
Avocatul a strambat din nas, dar a scos portofelul si a platit. Amicii avocatului s-au tavalit de ras, iar hangiul a povestit intreaga saptamana tuturor cum a reusit sa pacaleasca un om al legii. Posta de sambata i-a adus insa o scrisoare din partea avocatului. Era o nota de plata care avea urmatoarea mentiune: “Pentru un consult juridic, onorariul de trei lire”…
Vorba lui Iov: “De-ai fi tacut, ce intelept te-ai fi aratat”! Da, tacerea ar fi fost o dovada de inteligenta din partea hangiului. In general, tacerea este o dovada de inteligenta.
Sa taca - in loc sa jigneasca? Sa taca - in loc sa maguleasca? Sa taca - in loc sa-si impuna punctul de vedere?

Daca veti intalni vreodata astfel de oameni care nu dau dovada de intelepciune si vorbesc mereu, fiti dumneavoastra inteligenti si taceti. Nu intrati in certuri cu cei lipsiti de inteligenta. Nu neaparat pentru ca ati fi considerati ca ei, ci pentru ca, si daca v-ati dovedi superioritatea, pe ei nu i-ati convinge ca aveti dreptate si va irositi fortele. Energie pe care ati putea sa o investiti in lucruri mai bune. Nici o zi nu merita cheltuiala in dispute. Cei ce nu tac nu stiu sa asculte... si atunci de ce sa le vorbiti? Treceti peste primul moment in care ati vrea sa va impuneti adevarul peste prostia lor si mergeti inainte. Vor fi destui care cunosc tacerea si vor recunoaste in dumneavoastra partenerul ideal pentru bucuria vietii.