iubirea ...

Am cautat iubirea ca pe o cetate sfanta,

Ca pe un cer de cantec, in lumea de dureri…

Am dat navala-n viata spre tot ce ochiu-ncanta

Si-am intalnit durerea…dar cerul nicaieri…

Am cautat iubirea ca patrie voioasa

Ca pe un pamant edenic, de pace troienit

Sa spun odata clipei:”Ramai esti prea frumoasa!”

Si-am strabatut pamantul, dar pace n-am gasit.

Am cautat iubirea ca pe un cer al firii

Si-am vrut sa-i ies in cale cu ramuri de finic.

Sa sorb din cupa lumii nectarul fericirii

Si-am spart in tandari cupa, caci nu am gasit nimic.

Am cautat zadarnic…dar intr-o primavara

Am intalnit in cale, deodata, un drumet

Pe umerii sai trudnici purta o grea povara

O sarcina de zdrente si cioburi fara pret.

Trecea pe-o cararuie, intampinand batjocuri

Lasand sa-i rupa cainii din haina cat-un fald…

Urca pe colti de stanca, si-n urma Lui pe-alocuri,

Vedeai pe piatra rece sclipiri de sange cald.

Si totusi in priviri avea un cer de taina

Cum n-am vazut in lume in ochii nimanui

Si-am vrut sa-I smulg povara, dar am cazut de spaima

Caci mult mai grea ca plumbul era povara LUI.

M-am ridicat degraba si L-am ajuns din urma

Sa aflu ce comoara in sarcina a strans

Dar am simtit ca viata, ca pe-un prapad se curma

Cand am privit prin zdrente cutremurat de plans.

- Dar unde duci, straine povara ta ciudata

Povara de osanda sub care adanc te-apleaca?

Am intrebat drumetul si El mi-a raspuns in soapta:

- Spre apele uitarii, ca s-o arunc pe veci…

- Dar tu? Vorbi strainul, urcand incet privirea,

Dar tu pe cine cauti ingandurat si crunt??

- Eu…, am soptit in sila, eu caut IUBIREA.

- Iubirea?...fu raspunsul starinului

Eu sunt ….IUBIREA!