Inapoi in viitor

„Căci gândurile Mele nu Sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu Sunt căile Mele, zice Domnul. „Ci cât Sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât Sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre.

Isaia 55:8-9

Mark stătea pe canapea, privind peste ecranul televizorului undeva departe.

Cum a putut Heather să îi spună aşa dintr-o dată ca ar fi bine sa se desparta? se intreba el pentru a mia oara. Dupa toate clipele petrecute impreuna timp de sase luni! Credeam ca totul merge bine. Si acum ea zice ca ar fi bine sa ne despartim pentru o vreme. Si pe deasupra imi spune ca nu stie nici ea de ce simte astfel!
Marc s-a intors cu spatele la televizor. Un tip de liceu nu plange – nici daca i-a explodat lumea in fata.
A incercat sa se poarte normal la cina, dar si ceea ce a reusit sa manance avea gust de carton.
“Esti bolnav sau ce ai?” l-a intrebat Jason, fratele mai mic.
“Nu” s-a rastit Mark. “Si mai lasa-ma in pace!”
Tatal i-a aruncat o privire prin care ii spune ca ar fi bine sa se calmeze, si chiar si bunica il privea surprinsa. Dar lui nu ii pasa. Ei oricum nu ar fi inteles, chiar daca ar fi stat sa le explice. Nu ar fi inteles cat de mult tinea el la Heather. Numai faptul ca o conducea acasa, sau ca erau impreuna la orele de rugaciune, era suficient pentru a-i face viata mai frumoasa.
Mai tarziu in camera sa, Mark a scos cateva carti din geanta, dar nu se putea concentra la teme. Nu se putea gandi decat la plimbarea facuta impreuna in dupa amiaza trecuta. Ea a fost atat de tacuta. Atat de tacuta ca imediat si-a dat seama ca ceva nu era bine, dar era sigur ca orice ar fi fost, putea sa fie indreptat. Cuvintele ei l-au lovit cand i-a spus ca ar trebui sa nu mai fie impreuna pentru o vreme.
“Mark, sa stii ca nu am gasit pe altcineva. Numai ca… ar fi bine sa ne despartim si sa avem si alti prieteni.”
Pentru o clipa, a ramas fara cuvinte, iar dupa aceea durerea i s-a transformat in manie. “Bine! Daca asa vrei, asa va fi!” si a lasat-o in drum fugind spre casa, incercand sa isi retzina lacrimile.
Tragand adanc aer in piept, a incercat inca o data sa citeasca primul paragraf din cartea de istorie, dar parca nu avea nici o logica.
O bataie la usa l-a facut sa tresara. Poate ca Heater a sunat sa spuna ca totul a fost o greseala, si ca nu mai putea sa traiasca fara el, dupa cum nici el nu mai putea sa traiasca fara ea.
Dar nu, era bunica care venise sa locuiasca cu ei in urma cu putin timp.
“Ai nevoie de ceva bunico?” A intrebat-o el, desi nu prea vroia sa stea de vorba cu cineva.
“Mark m-am gandit ca poate tu ai nevoie de ceva.”
“De ce as avea eu nevoie?” a raspuns el.
“Te-am privit la masa si mi-am dat seama ca s-a intamplat ceva. Si pentru ca astazi ai ajuns acasa asa de devreme, m-am gandit ca poate are o legatura cu Heather.”
“De unde stii?”
Zambindu-I bunica i-a zis. “Asa am simtit eu.” Si luandu-i mana lui in mana sa, l-a intrebat: “Vrei sa stai de vorba despre asta?”
“Nu poti face nimic bunico!”
“Ma pot ruga, caci chiar daca eu nu cunosc problema, Dumnezeu o cunoaste.”
“Heather mi-a dat papucii. Iar eu credeam ca avem o relatie perfecta.”
“Cred ca iti este greu, si poate ca esti suparat pe ea, si pe restul lumii.”
“Asta de unde o mai stii?”
“Mark, vino putin in camera mea. Am ceva sa iti arat.”
Pentru inca cateva minute, Mark a incercat inca o data sa citeasca pagina de istorie, intrebandu-se insa si ce ar avea bunica sa ii arate caci nu prea a adus multe cu ea cand s-a mutat la ei.
Peste exact 15 minute, Mark batea la usa ei.
“Priveste”, a zis bunica indreptand spre el un plic vechi. “E o scrisoare trimisa mie de tatal tau dintr-o tabara in care a plecat ca instructor.”
“O scrisoare de la tata?” Mark a scos din plic o singura fila.
Draga mama,
Am cunoscut o fata in tabara! O cheama Shelley, si este o crestina veritabila. Ii place inotul si muzica, si toate celelalte lucruri care imi plac si mie. Si pe deasupra e si frumoasa.
Mark s-a oprit. “Mama? Eu stiam ca s-au cunoscut intr-o tabara, dar de ce imi arati mie scrisoare aceasta?”
“Citeste mai departe si vei vedea.”
Stii ca nu vroiam sa vin aici anul acesta. Inainte ca Jan sa se desparta de mine vroiam sa stau acasa vara asta si sa petrec tot timpul cu ea. Iar dupa aceea, cand mi-a zis ca totul se incheie intre noi, am venit aici doar ca sa scap de toate. Sa fiu undeva departe. Oricum nici eu nu prea eram o companie buna. Oricum, vroaim sa iti spun ca nu prea te-am crezut cand mi-ai zis ca Dumnezeu avea pregatit ceva si mai bun pentru mine. Acum insa iti dau dreptate! Sunt liber sa fiu cu Shelley, si ma simt mult mai bine cu ea! Cand vom pleca spre casa, va trece si ea pe la noi pentru ca tu si tata sa o cunoasteti. Sunt sigur ca va va placea!
Mark a privit lung scrisoarea. “O fata s-a despartit de tata? Dar el arata mult mai bine decat mine. El juca in echipa liceului, a fost presedintele clasei. Toate ii mergeau ca pe roate. De ce s-ar desparti cineva de el?”
“Poate pentru ca sa o intalneasca pe mama ta.”
“Da.” Nici Mark nu se putea gandi la o pereche mai perfecta decat parintii sai.
“Bineinteles ca asta s-a intamplat cateva luni mai tarziu. Nu chiar imediat, si in tot acel timp, era o persoana cu care nu prea aveai cum sa te intelegi. Mark, stiu ca suna prea simplu, dar Dumnezeu are un mod prin care rezolva toate lucrurile spre binele celor ce il iubesc pe El. Noi nu putem sa vedem aceasta imediat pentru ca privirea noastra nu bate asa de departe. Noi vedem doar ce se intampla acum, insa Dumnezeu ne vede tot viitorul. Eu nu iti spun ca iti va fi usor cand te vei intalni cu Heather, in mod special daca ea va fi cu altcineva.”
“Chiar ca imi va pica greu.”
“Poate ca va dura putin pana cand iti vei da seama ca ceea ce s-a intamplat nu este o catastrofa, asa ca intre timp de ce nu te pui sa faci lucruri pe care ai fi dorit sa le faci dar nu aveai timp pentru ele caci tot timpul erai cu Heather? De exemplu sa mai scoti chitara din dulap, sau sa practici din nou lucrurile care iti erau placute. Cu Heather nu prea aveai timp pentru multe, in mod special pentru lucrurile care nu ii placeau ei. Tu ai si alti prieteni, si am auzit ca unii dintre ei s-au apucat de un nou proiect la biserica.”
Mark a dat aporbator din cap. Nimic nu il va face sa o uite pe Heather. Insa bunica avea dreptate in sensul ca erau multe lucruri pe care si le dorea sa le faca dar nu avea timp pentru ele. Nu ar strica sa se apuce din nou de ele.
“Multumesc” a zis Mark dupa care a sarutat obrazul bunicii. “Dar de ce ai pastrat scrisoarea toti acesti ani?”
Cu zambetul pe buze, si tragand din ochi bunica i-a raspuns. “Stia Domnul ca voi mai avea nevoie de ea.”

Dumnezeu ne spune:
Eu pot sa-ti vad ziua de azi si de maine. Si lucrez tot timpul pentru a-ti oferi tot ce am Eu mai bun!