IOAN – USA ÎN CER

Dupa aceste lucruri, m-am uitat si iata ca o usa era deschisa în cer. Glasul cel dintâi, pe care-l auzisem ca sunetul unei trâmbite, si care vorbea cu mine, mi-a zis: „Suie-te aici, si-ti voi arata ce are sa se întâmple dupa aceste lucruri!” Apocalipsa 4,1

Ioan era departe de lumea dezlantuita când a vazut o usa deschisa în cer si a auzit chemarea sa urce, ca sa poata vedea de acolo lucrurile care trebuiau sa se întâmple dupa aceea. Ioan era pe insula Patmos, o fâsie de pamânt sterp, binecuvântat însa de prezenta divina. Din pricina Cuvântului era Ioan acolo. N-a mers de bunavoie. L-au dus asupritorii ca sa piara si sa nu le mai spuna de veacul ce va sa vina.
A mai vazut si Iacov poarta cerului. Era si el tot izgonit si singur, dar viata i s-a umplut de speranta când a vazut tarâmul ceresc. El si-a dat seama cât de aproape era cerul de pamânt, în timp ce inima sa era asa de departe de cer. Dumnezeu scurtase aceasta distanta, deschizându-i mintea si ochii sa-L poata întelege mai bine. De atunci, Iacov a devenit un alt om.
În timp ce Iacov a ramas doar la capatul scarii care duce în cer, Ioan a fost invitat sa urce. Iacov vazuse doar pentru sine iuresul îngerilor, în timp ce Ioan trebuia sa spuna si sa scrie într-o carte cele descoperite. De la înaltimea cerului, lucrurile de pe pamânt se vad în perspectiva. Se poate privi mai departe si se poate vedea în trecut si în viitor. Fiind în cer mintea lui Ioan putea sa lucreze mai bine si capacitatea sa de patrundere putea sa mearga mai departe. El putea sa cuprinda cu mintea mai mult si putea sa tina minte mai bine. În cer avea sa se simta mai bine si sa doreasca din ce în ce mai mult sa se mute cu totul acolo.

Ai nevoie sa urci din când în când cu gândul la cer. Poti vedea lumea mai bine si îti poti face planurile cu mai multa întelepciune. Succes!